Şedinţa Camerei Deputaţilor din 23 noiembrie 2010 

De la preluarea puterii, în decembrie 2008, şi până acum, guvernele succesive ale lui Emil Boc au părut că sunt construite pe o caracteristică comună: o evidentă şi imbatabilă incompetenţă şi nepricepere în gestionarea treburilor ţării. 

Însă ultima jumătate de an a demonstrat că acest guvern nu este doar unul extrem de nevolnic, ci unul care lucrează împotriva intereselor naţionale, împotriva intereselor cetăţeanului român. După ce a sărăcit economia naţională falimentând aproape 200.000 de firme prin introducerea impozitului forfetar, după ce a prăduit bugetarii prin reducerea cu 25% a salariilor, după ce a lăsat fără 15% mamele ce au în îngrijire copii şi pe cei care beneficiază de ajutoare sociale, acum pregăteşte transformarea cetăţenilor români într-o societate de sclavi. 

Ultima bombă guvernamentală, lansată dinspre Palatul Victoria, anunţă modificarea Codului muncii în mod dramatic pentru angajaţii din această ţară. Astfel, se preconizează mărirea timpului de lucru până la 12 ore pe zi, introducerea zilei libere în cursul săptămânii, fracţionarea concediului de odihnă, precum şi scăderea amenzilor pentru munca la negru. 

Altfel spus, după ce le-a fost tâlhărit venitul salarial din fiecare lună, acum se are în vedere lipsirea de orice fel de protecţie a angajaţilor. Iar replica acestui Guvern este mereu aceeaşi: acestea sunt condiţiile FMI, ca şi cum România s-ar fi transformat dintr-un stat suveran şi independent într-o anexă sau departament al Fondului. 

Ca liberal nu pot spune că am o viziune de sorginte socială asupra societăţii, dar niciun om politic ce se consideră cu adevărat român nu poate să aprobe, fie şi tacit, această umilire continuă a celor care produc valoare în această ţară. Ceea ce se întâmplă acum ne arată foarte clar ca, în calitate de oameni politici, este momentul în care trebuie să ne revendicăm mai puţin de la dreapta sau de la stânga ideologiilor şi să fim, înainte de toate, români.