Şedinţa Camerei Deputaţilor din 8 februarie 2011 

Guvernul condus de către Emil Boc a anunţat faptul că scrisoarea de intenţie pentru noul acord cu FMI va fi elaborată până la sfârşitul săptămânii în curs, vizita delegaţiei FMI în România urmând să se încheie la 8 februarie. Anunţul a trecut drept unul cu un impact timid în mass-media românească şi în dezbaterea publică, analiştii şi vectorii de opinie fiind concentraţi pe subiecte de impact imediat, precum negocierile pe Codul muncii, cazul deputatului Dan Păsat din dezbaterea Comisiei juridice sau negocierile maraton din Senat. 

Trebuie însă spus că după doi ani de implementare a politicilor FMI, România nu este eligibilă pentru niciunul dintre noile instrumente importante ale fondului, cum ar fi linia de credit flexibilă sau linia de credit de tip precautionary. 

Cred că trebuie făcute câteva clarificări tehnice: ţările care au o economie stabilă şi au înregistrat progrese majore în consolidarea fiscală, care nu au avut vulnerabilităţi foarte mari pe timpul crizei pot accesa linia de creditare flexibilă, dar nu e cazul României! Ţările care au avut o structură economică solidă, nu au înregistrat deficite mari şi au avut creştere economică pot accesa linia de credit precautionary, dar, din nou, nu este cazul României. Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI, ne anunţă că ţara noastră va merge probabil pe un acord stand-by de tip precautionary, care presupune un program concentrat in special pe probleme privind reformele structurale, continuarea consolidării fiscale şi îmbunătăţirea guvernanţei în anumite domenii de activitate - adică centrat pe efectele Guvernării Boc: contracţia fără precedent a economiei româneşti, scăderea puterii de cumpărare şi a consumului. 

Cu alte cuvinte, însuşi tipul de acord este dovada concretă a lipsei de performanţă economică a Guvernului Boc. 

Mai mult decât atât, FMI condiţionează noul acord de restructurarea companiilor din subordinea Ministerului Transporturilor şi liberalizarea preţurilor reglementate la gaze naturale şi energie electrică. În acest context este stupefiantă tăcerea guvernului în subiectele ce decurg din aceste două angajamente: creşterea numărului de şomeri ca urmare a disponibilizărilor ce vor fi făcute ca efect al restructurării şi creşterea preţului gazelor, adică o explozie a tuturor preţurilor de pe piaţa românească. 

Ne aşteptăm, aşa cum am fost obişnuiţi de reprezentanţii actualei puteri, ca aceştia, în loc să contureze o strategie de contracarare a acestor efecte devastatoare asupra populaţiei, să încerce să distragă atenţia publică prin alte metode de manipulare, prin care să ne demonstreze că totul merge foarte bine şi românii o duc de fapt excelent.