Şedinţa Camerei Deputaţilor din 17 mai 2011
Trăim vremuri în care statul român tratează majoritatea cetăţenilor săi ca potenţiali inamici. Statul român portocaliu tratează medicii, profesorii, funcţionarii, pruncii şi pensionarii ca pe o povară nedorită şi sâcâitoare, agenţii comerciali ca pe nişte evazionişti cerţi, partenerii de dialog instituţionalizat ca pe un zgomot de fond sâcâitor, dar uşor de ignorat.
Statul român portocaliu tratează legea ca fiind pur opţională iar democraţia ca pe un moft efemer, o utopie uşor de vândut celor creduli.
De aceea, inevitabil, românii se raportează la statul portocaliu ca la un duşman.
Un duşman lipsit de eleganţă, brutal şi copleşitor.
Un duşman care le scade veniturile, un duşman care transformă în lux nevoile de bază, un duşman care le neagă dreptul la educaţie, la sănătate, la demnitate şi fericire.
Lipsa de respect şi dezinteresul statului portocaliu au un efect mult mai dureros asupra tinerilor. Visele, idealurile, speranţele tinerilor se frâng cu dureri mai mari şi lasă cicatrici adânci.
Prea mulţi dintre tinerii români părăsesc ţara, alegând un viitor în orice alt loc. Mult prea mulţi dintre tinerii români aleg negarea realităţii înconjurătoare, refugiindu-se în negura consumului de droguri. Criza economică a afectat România, iar cetăţenii români au fost victimele centrale ale incompetenţei şi dezinteresului cu care autorităţile române au înţeles să gestioneze problemele ţării.
Tinerii români sunt una dintre categoriile cele mai expuse politicilor păguboase ale guvernului Boc, văzându-se afectaţi atât în dorinţa lor de a crea bunăstare pentru sine şi familiile lor, cât şi în protejarea drepturilor lor ca cetăţeni ai acestei ţări. Astfel:
În momentul de faţă, România se confruntă cu un exod extrem de puternic al tinerilor către alte state, preponderent ţări aflate în Uniunea Europeană, în încercarea de a-şi construi un viitor bazat atât pe siguranţă economică, cât şi pe siguranţa libertăţilor şi drepturilor lor. Acest fenomen se constituie atât ca un efect direct al globalizării şi al migraţiei forţei de muncă, dar are şi o cauză directă, în politicile antiromâneşti ale guvernului PDL. Argumentaţia este susţinută şi de faptul că, dacă vom contura profilul tânărului care alege să părăsească România, vom vedea că acesta s-a schimbat dramatic în ultimii doi ani. Dacă până de curând majoritatea tinerilor care alegeau să plece aveau drept unic capital munca, cu un grad redus de pregătire profesională şi educaţională, în ultimii doi ani, exodul de inteligenţă din rândul tinerilor a atins cote dramatice. Astfel, asistăm la faptul că tineri în care statul a investit resurse educaţionale aleg să îşi pună cunoştinţele în slujba altor comunităţi, că tineri bursieri din străinătate hotărăsc să nu mai revină în România sau că importante categorii profesionale sunt slăbite, prin plecarea tinerilor specialişti. În anul 2009, 1900 de medici au părăsit ţara, în anul 2010 au părăsit România 2500 de medici iar la târgurile de muncă din acest an au fost ocupate toate cele 6500 de posturi oferite. Majoritatea lor covârşitoare sunt tineri. Toate acestea sunt urmările dramatice ale politicilor unei guvernări care a impus nesiguranţa pentru ziua de mâine ca sentiment naţional.
Agenda politică a Guvernului Boc ne-a demonstrat că nu îi vizează pe tineri decât accidental şi cu consecinţe negative. Când a fost vorba de interesul de a coopta această categorie de votanţi, de altfel greu de mobilizat la urne, guvernul şi-a permis luxul de a integra capitole special dedicate acestora în programul de guvernare, fără însă a le mai acorda atenţia cuvenită după ce au şi ajuns la guvernare! Guvernul Boc spunea că şi-a propus "să sprijine angajarea tinerilor în conformitate cu specializările obţinute, pentru a stopa exodul forţei de muncă tinere şi specializate din ţară şi pentru ocuparea într-un grad mai ridicat a forţei de muncă tinere." Rezultatele negative s-au văzut chiar din primul an de guvernare a domnului Boc: rata şomajului în rândul tinerilor, din primul trimestru al anului 2009, a urcat cu 1,4 puncte procentuale faţă de nivelul din primul trimestru al anului 2008. Datele Eurostat ne arată că 20,6% dintre tinerii români de sex masculin erau şomeri în intervalul ianuarie-martie, faţă de 18,6% în 2008, în timp ce în cazul persoanelor de sex feminin, rata a urcat de la 17,5% la 18% în 2009, depăşind media la nivel comunitar. Parcursul nefavorabil se menţine şi în anul 2010, rata şomajului în luna iunie a fost de 7,44%, numărul total al şomerilor înregistraţi fiind de 680.782, mare parte dintre aceştia fiind tineri. Concluzia este evidentă. În România, contrar tuturor celorlalte ţări, Executivul adoptă măsuri după ureche, fără o analiză atentă asupra rezultatului real anticipat de pe urma implementării lor.
Tinerii sunt principalele ţinte ale politicilor educaţionale pe care un stat şi le asumă pe termen scurt, mediu şi lung. În condiţiile în care actuala guvernare a introdus dispreţul şi incertitudinea ca principale direcţii ce guvernează politicile educaţionale, asistăm la o slăbire fără precedent a acestui sistem, iar cei afectaţi direct sunt beneficiarii procesului de învăţământ - elevii şi studenţii. O lege a educaţiei haotică şi fără fundament în realitate, un jaf instituţionalizat asupra veniturilor dascălilor din România, închiderea şi comasarea unor instituţii de învăţământ, în special din mediu rural, reprezintă tot atâtea forme de atac virulent asupra sistemului de învăţământ românesc. Ceea ce actualii guvernanţi refuză să înţeleagă este faptul că procesul educaţional nu este similar cu o producţie industrială, unde o maşinărie poate fi oprită pentru o perioadă sau să optăm pentru trimiterea în "şomaj tehnic" a participanţilor la proces. Nu putem opri sau vicia demersul de învăţare şi educare fără ca repercusiunile asupra unor generaţii întregi să nu fie vizibile şi cu efecte negative asupra întregii societăţi. În momentul de faţă, asistăm la o sincopă în actul educaţional, care va afecta iremediabil calitatea educaţiei pe care tinerii acestei ţări o primesc din partea statului român.
Autorităţile statului român au schimbat în mod dramatic modul de raportare şi relaţionare cu categorii importante socio-profesionale. Un exemplu relevant este modalitatea de tratament din partea statului a celor care fac parte din sistemul medical românesc. Salariile diminuate în termeni reali cu peste 40%, prin decizii arbitrare ale guvernanţilor, închiderea unor unităţi spitaliceşti, spectrul şomajului, tot mai accentuat pentru medicii şi asistentele din România, resurse reduse şi învechite de a practica această nobilă meserie sunt tot atâtea motive pentru care medicii şi asistentele aleg să plece către ale ţări. În termeni reali, cei cale aleg această cale sunt medicii rezidenţi şi tinerii specialişti care refuză să se resemneze într-un sistem mediocru şi frustrant şi care cred că au puterea de a transforma anii lungi de pregătire în performanţă medicală, în folosul oamenilor. Concluzia acestui fenomen este defavorabilă cetăţenilor români, care se văd privaţi de accesul la servicii medicale de calitate, în condiţiile în care numai în ultimele patru luni din România a plecat aproape 10% din personalul medical. Astfel, pericolul iminent pe care îl va trăi societatea românească se traduce într-o deprofesionalizare a actului medical şi în instituirea unui sistem ce va fi privat de cei mai buni specialişti în domeniu.
În egală măsură, alegerea tinerilor de a pleca către state care ştiu să le respecte drepturile obţinute se fundamentează şi prin încălcarea repetată a contractului social pe care statul îl are cu cetăţenii săi. În momentul de faţă, tinerii sunt martorii atenţi ai dispreţului cu care autorităţile tratează persoanele ajunse la vârsta pensionarii. Aceştia conştientizează faptul că, deşi îşi vor achita timp de zeci de ani obligaţiile către stat, deşi vor plăti în mod curent taxe şi impozite, inclusiv către fondul de pensii, vor putea ajunge peste ani victimele unor decizii arbitrare. Nici un tânăr din România nu este dispus să fie parte la un compromis prin care el să dea anii săi de muncă cinstită şi contribuţiile financiare aferente, în schimbul instabilităţii şi a spectrului unei senectuţi în care va ajunge să trăiască din mila publică sau a familiei. Astfel încât, alegerea lor de a părăsi România are la bază şi încercarea de a-şi construi un viitor sigur, bazat pe un contract social cu un stat care nu îşi va încălca propriile legi şi nici nu va ignora practicile democratice.
Din nefericire, efectele guvernării din ultimii doi ani de zile s-au făcut simţite şi în ceea ce priveşte transformările ce au avut loc în mentalul colectiv şi individual al tânărului român. Poate mai mult decât oricând, un tânăr din România va caracteriza viitorul ca fiind lipsit de speranţă şi va simţi apăsarea nu numai a greutăţilor economice, cât şi a incertitudinii cu care îi este proiectat viitorul. Astfel, pe lângă lipsurile materiale şi de oportunitate cărora trebuie să le facă faţă tinerii, aceştia se văd confruntaţi cu o lipsă acută de repere, care ar trebui să se constituie în motorul dezvoltării lor personale. Mai mult decât atât, lipsa acestora este dublată de promovarea unor false modele, în care nici un tânăr nu va regăsi nimic din caracteristicile importante pentru conturarea corectă şi puternică a personalităţii sale. Astfel, dacă în interiorul propriei familii acesta se vede confrunt cu lipsuri financiare şi de comunicare personală, în societate el nu va găsi nimic de care să se agaţe şi care să îl motiveze în trecerea cu demnitate peste încercările vieţii. Acesta este motivul pentru care tot mai mulţi tineri sunt victimele consumului de droguri şi vizitatori frecvenţi ai magazinelor de vise. Viciul către care se îndreaptă este singurul de natură să le creeze o realitate paralelă, în care aceştia aleg să evadeze atunci când sunt confruntaţi cu greutăţile ce fac parte din viaţă. Nici o politică guvernamentală actuală, nici o măsură a autorităţilor nu îşi propune să recupereze această resursă importantă, a tinerilor care se pierd iremediabil, deşi statisticile oficiale arată că numărul acestora este în creştere pe zi ce trece. Este unul dintre eşecurile cele mai dureroase şi cu consecinţe fatale ale lipsei de implicare şi de preocupare a guvernării Boc.
În momentul de faţă, tinerii sunt victimele unei duble crize: atât cea economico-socială, cât şi a unei crize morale şi de repere. Inducerea pesimismului ca stare generală a societăţii, promovarea unor acţiuni, din partea oficialilor români, bazate pe înşelăciune, furt şi minciună sunt tot atâtea motive pentru care tinerii de astăzi refuză să mai vadă România ca pe un loc în care este posibilă dezvoltarea lor personală.
Politicile actualei guvernări care conduce destinele ţării reprezintă un atac fără precedent asupra uneia dintre cele mai importante resurse ale României: tineretul. Această situaţie este de natură să afecteze dezvoltarea pe termen mediu şi lung a societăţii româneşti şi să instaureze ca o normalitate lipsa de speranţă. Este de datoria noastră să nu uităm şi nici să nu iertăm gravele erori pe care acest guvern le-a făcut în detrimentul tinerilor: le-a afectat spiritul de liberă iniţiativă şi dezvoltare economică, prin introducerea unor măsuri financiare dezastruoase precum impozitul forfetar, le-a blocat accesul la educaţie şi servicii medicale de performanţă, le-a limitat dorinţa de a întemeia o familie, prin promovarea unor politici sociale descurajante. Dar mai presus de toate, această putere portocalie a încercat să fure speranţa pentru un viitor mai bun şi mai sigur. Iar toate acestea avem datoria de a nu le uita şi nici ierta!
Acesta este motivul pentru care, în calitate de tânăr deputat liberal, solicit:
Oprirea atacului actualei puteri asupra intereselor, năzuinţelor şi drepturilor pe care tinerii din România le au ca cetăţeni liberi şi egali ai acestei ţări. Aceasta este premisa de bază de la care ar trebui să pornească o politică bazată pe respect şi responsabilitate, precum şi condiţia primară pentru a stopa exodul tinerilor şi de inteligenţă românească.
Schimbarea modului de relaţionare a autorităţilor cu tinerii români, ca exponenţi ai unor categorii socio - profesionale importante pentru societatea românească. Asigurarea unui dialog corect, a transparenţei decizionale, a pedictibilităţii pe termen mediu şi lung, precum şi crearea unui mediu favorabil dezvoltării personale sunt condiţiile pe care actuala putere trebuie să le asume în mod public şi fără echivoc.
În cazul în care guvernul aflat la putere continuă politicile păguboase de până acum şi va continua practicarea dispreţului şi dezinteresului faţă de viitorul României, cerem schimbarea factorilor de putere, prin plecarea actualei guvernări portocalii din toate funcţiile de decizie politică.